Alexandru şi Silvia Sălăgean aveau un loc de muncă bine remunerat în Bistriţa. Dorul şi dragostea faţă de sat, de pământ i-au făcut să vândă tot şi să se facă domni de ţară, cum glumeşte acesta. A copilărit în Silivaşu de Câmpie, aşa că Alexandru ştie cum este viaţa la ţară şi ce înseamnă să lucrezi terenurile agricole. L-am întâlnit îi zona satului Mocod, comuna Nimigea şi prima impresie este că, într-adevăr, a învăţat foarte bine meseria de legumicultor, după ce mulţi ani a lucrat în domeniul comerţului. „La început, când am ajuns aici, m-am ocupat de creşterea animalelor. După o vreme am abandonat zootehnia şi am trecut la munca câmpului, la legume. Deşi unii dintre consăteni nu prea aveau încredere în ceea ce voi face, nu m-am dat bătut, am continuat şi am început să-mi construiesc primele solarii. A fost greu şi a costat mult. Numai lemnul, care este foarte scump, a solicitat investiţii considerabile. Dar mi-am zis că trebuie să încerc. Şi astfel, au apărut primele solarii din cele zece pe care le deţin la ora actuală. Suprafaţa totală este de aproape 30 de ari. În prima etapă, în solariile domnului Sălăgean s-au produs verdeţuri – ceapă, spanac, ridichi. Acum, toate sunt plantate cu roşii, ardei, gogoşari, fasole.

          Alexandru Sălăgean a accesat programul destinat culturii roşiilor. A fost un mic ajutor, dar până când ajung cu legumele pe piaţă e treabă multă, bani investiţi şi o ştie orice legumicultor, foarte-foarte multe cheltuieli. Necazul cel mare vine de la lipsa forţei de muncă. Nu găsesc, deşi sunt destui care nu fac nimic, dar nu vin să câştige un ban. Am fost pe Ilve să caut femei, oameni, la plantat. N-am găsit. Aşa că, împreună cu soţia, am plantat sute şi mii de răsaduri. Asta-i marea problemă, forţa de muncă.

          Solariile domnului Sălăgean, acum, palntate, arată ca la expoziţie. Roşiile dau în floare, semn că pe la începutul lunii iunie, în prima decadă,îmi spune, speră să iasă la piaţă. Irigarea se face prin picurare în toate cele 10 solarii. Îşi produce acasă răsadurile necesare, fertilizarea numai cu îngrăşăminte naturale. Numai gunoiul de grajd l-a costat 1000 euro, garanţie că legumele ce vor fi  valorificate la vremea potrivită şi prin piaţa Bistriţei sunt de calitate, proaspete şi ecologice.

          Zi de zi, până când răsare luna, Alexandru Sălăgean este printre legume. „Aş dormi chiar aici, între ele, fiindcă îmi place să le urmăresc cum cresc, cum se dezvoltă, cum dau în pârgă. E o mare satisfacţie pentru noi, dar şi multă muncă.  Parcă nu-i aşa de greu dacă o faci cu plăcere”.