Într-un număr anterior al ziarului Rasunetul, ziarul de suflet  al gospodarilor din întregul judeţ, m-am referit într-o sinteză cat am putut eu de scurtă şi de concentrată la efectele depresiunii de consangvinizare demonstrată ştiinţific şi practic între anii 1953 şi 1958 la fosta S.C.Z. Bonţida, chiar la rasa Bazna.

Încep prezentul articol pe aceeaşi temă cu un aspect de etologie –ştiinţa comportamentului animalelor - pe care îl voi cita ad literam din aceeaşi  comunicare ştiinţifică pentru a nu le da posibilitatea celor care contestă afirmaţiile mele profesionale verbale ori scrise să mă acuze de neadevăr. La pagina 440 din acel studiu scrie, citez: “În împerecherile frate x soră şi fiu x mamă, monta s-a facut cu foarte mare greutate datorită faptului că vierii refuzau să monteze scroafele surori ori mame,şi uneori s-au pierdut 4-5 cicluri de călduri fără ca scroafele acestea – surori cu vierii ori mamele lor - să fie montate, în timp ce aceiaşi vieri montau foarte uşor scroafele neînrudite cu ei. Asemenea cazuri au fost semnalate şi de autorul englez Hughes E.H. în lucrarea Inbreeding Berkshire swine J.of.H.,vol 24 nr.5, 1993”. Să nu uităm că rasa Berkshire a fost rasa paternă a Porcului de Bazna.

De la brigadierul zootehnic din acea vreme al S.C.Z. Bonţida, care a fost cumnat cu bunica soţiei mele, ştiu că vierii proveniţi din consangvinizare care erau bine bonitaţi fenotipic de către O.J.R.S.A., erau trimişi -după împerecherile din experienţă - în reţeaua de montă naturală  la C.A.P.-uri,  unde manifestau o putere ereditară foarte mare cu dominantă aproape completă pentru toate caracterele fenotipice.

Pe înţelesul tuturor cititorilor aceasta se traduce că purceii din acesti vieri erau foarte asemanatori fenotipic cu taţii lor chiar dacă acei vieri montau scroafe ‘de colectură”, foarte diferite fenotipic între ele.

De altfel, aproape toti aşa-numiţii vieri terminali  folosiţi astăzi la însămânţări artificiale cu mare reclamă de către firmele care promovează porcul hibrid în creşterea industrială sunt astăzi obţinuţi după câteva generaţii de împerecheri consangvine atent conduse şi ţinute secret  -cu brevet de invenţie- de către autorii lor.

În completare la cele scrise în aceste articole, îndrum crescătorii interesaţi de subiect – şi chiar şi pe contestatarii mei în profesie care au devenit ingineri de profil agricol doar pentru că aici au găsit serviciuşi nu din pasiune - dacă cunosc cât de cât limbile germană, franceză ori engleză să scrie pe Internet, pe GOOGLE, doar următoarele propoziţii “Inzucht und Heterosis in der Schweinzucht” sau “Une conduite rigureuse en multiplication des cochons” sau “ Inbreeding  Depression in Swine” şi respectiv “Inbreeding in a Seedstock Herds”. Să citeasca ce scrie în ferestrele care li se deschid şi să bage la inteligenţă, dacă le permite I.Q.-ul. Este adevarat că, aşa cum scria onor prof. Vasile Dâncu într-unul din numerele revistei Sinteza, că, citez,  “spiritele mediocre condamnă tot ceea ce le depăşeşte capacitatea de înţelegere”, dar totuşi mă gândesc că ai mei contestatari nu vor contesta până şi internet-ul.

Bineînţeles că în niciuna dintre acele ferestre nu scrie despre porcul De Bazna, ci scrie generalităţi despre depresiunea consangvină şi heterozizul la porci. Cine-i de vină dacă saşii ardeleni, urmaţi de celelalte naţionalităţi de pe meleagurile noastre, au creat rasa De Bazna înainte de apariţia internetului?

Este însă regretabil faptul când volume întregi de comunicări ale fostului Institut Naţional de Cercetări Zootehnice, cărţi îngrijit legate şi copertate în piele, iau prea devreme drumul morilor de maculatură. Internet-ul , globalizarea şi mondializarea nu vor putea înlocui informaţia care se pierde. Niciunul dintre popoarele sau regimurile politice care au ars cărţile n-au ajuns bine, începând din antichitate, de la incendierea bibliotecii din Alexandria, şi până-n epoca modernă, după instaurarea comunismului. Dar să revin la porcii noştri.

Prin anii 1986-198, în comuna Sânmihaiu de Câmpie era primar un mare comunist, dar un comunist de aleasă omenie - cum puţini dintre comunişti au fost -  pe numele lui Adam Simion. Prin repartiţie, la terminarea facultăţii ajunsese în Sânmihai, la fostul C.A.P., un tânăr inimos şi mai ales foarte bun profesionist, inginer zootehnist pe numele lui Florin Puşcaş.

Într-o bună zi, îl cheamă primarul pe inginer la el şi-i trasează  sarcina de partid să cerceteze din ce cauză scroafele din comună, atât ale CAP-ului, cât şi cele din G.P., au fătat în ultimii doi ani purcei puţini şi cu multe malformaţii genetice, în ciuda faptului că vierii de la C.A.P. erau foarte frumoşi şi fusesera selectionaţi din cele mai frumoase scroafe din Sânmihai. Când ing. Puşcaş a auzit din gura primarului de malformaţii genetice şi de faptul că vierii proveneau din acelaşi sat, i-a şi răspuns pe loc că asta poate fi din cauza consangvinizării prea apropiate, şi-n termen de nicio oră i-a arătat primarului în trei cărţi pe care le avea atunci la îndemână cum vine treaba cu depresiunea consangvină.

Primarul a pus atunci mâna pe telefon,  a vorbit cu tov. secretar  Pintea, de la judeţeana de partid, spunându-i ce şi cum a găsit el prin cărţi. Tov. Pintea a dat ordin la conducerea O.J.R.S.A-ului de atunci şi-n a patra zi după acest demers al primarului s-au primit prin O.J.R.S.A. trei vieri tineri şi viguroşi, de rasa Bazna, din trei linii genetice diferite de la S.C.A. Turda. Ca să nu sufere din cauza căldurii, vierii au fost aduşi noaptea şi descărcaţi dimineaţa la Sânmihai. Pentru că întâmplarea a făcut să existe în acea zi două scroafe în călduri, una dintre ale CAP-ului şi una de-a unui gospodar din sat, amândouă au fost montate de vierii tineri în seara zilei respective şi-n dimineaţa zilei urmatoare.

După numai trei luni, trei săptămâni şi vreo trei sau patru zile, amândouă scroafele au fătat, una unsprezece şi una doisprezece purcei. Atunci au realizat atât ”tovarăşii” de la fostul p.c.r. cât şi membrii cooperatori cât de bine prinde un inginer zootehnist foarte bine pregătit profesionalîn managementul exploataţiilor zootehnice.

Cei care nu cred această întâmplare să-l întrebe pe de-acum domnul – că s-a terminat cu tovarăşii - Adam Simion ori pe sătenii bătrâni din Sânmihaiu de Câmpie despre aceasta întâmplare.

În final, să nu uitam că „Lumea cât e de deşteaptă, De la plug mâncare-aşteaptă”.

Cu cea mai distinsa consideraţie pentru toţi cititorii ziarului Răsunetul.