Chiar dacă au trecut numai câteva zile de la încheierea lucrărilor Simpozionului (Congresului) Internațional al Pomologilor de la Bistrița, în organizarea Clubului Lions și a Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Bistrița, cu largul sprijin al sprijinul Primăriei municipiului Bistrița, comentariile și discuțiile la tot ceea ce s-a prezentat în amfiteatrul Extensiei Bistrița, Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, continuă atât în țară, cât și peste hotare.
Încă din timpul desfășurării programului de lucru al simpozionului s-au pus următoarele întrebări: Despre prunul de Bistrița, nu discutăm?, precum și Încotro se îndreaptă pomicultura în Europa?
Iată doar două întrebări mai mult decât legitime, mai ales dacă avem în vedere calitățile deosebite ale soiului de prune Bistrițene, soi vechi de peste 100 de ani, de existența căruia este legată și viața coloniștilor germani stabiliţi în bazinul Bistriței. Soiul de prune Bistrițene s-a dovedit a fi fără egal în întreaga țară, dar nu numai, foarte mulți ani, datorită fructelor sale pline de arome specifice, conținutul ridicat în zaharuri, substanță uscată, aciditate echilibrată ș.a.m.d, la care se adaugă și pretabilitatea acestui soi la o largă paletă de industrializare, din care nu poate fi eliminată nici măcar țuica din prune. La întrebarea unui participant la simpozionul de la Bistrița de ce nu discutăm și despre soarta prunelor Bistrițene, răspunsul oficial dat de către ing. Mădălina Militaru (ICDP Mărăcineni Piteşti), într-o oarecare măsură și de către alți autori de referate, poate fi concentrat într-un singur cuvânt: uitați-l!, la care, mai toți cei aflați în sală nevorbitori ai limbii germane, s-au blocat, privindu-se muți unul la altul. Oare actuala politică științifică românească, în ceea ce privește dezvoltarea pomiculturii, nu a uitat mult prea repede despre preocupările și rezultatele cercetătorilor bistrițeni Nicolae Minoiu și Doina Vlădeanu (Chita), din domeniile virusologiei, combaterii virusurilor la specia prun, faptul că aici, la Bistrița, s-a produs cu peste 35 de ani în urmă material săditor devirozat? Ca acum să ne declarăm, chiar din punct de vedere științific și administrativ, învinși de către Plum-pox, de virozele în general de la pruni, dându-ni-se de înțeles că vestitul soi de prune Bistrițene nu se va înmulți la modul oficial, fie din cauza infecțiilor cu Plum-pox sau alte motive futuriste, că știința românească de la Mărăcineni, Pitești, jud. Argeș, are astăzi în preocupările sale doar înmulțirea altor soiuri de prune, de dimensiuni mari, mai arătoase, acceptate în special de către marketurile multinaționale, cu care să prostească cât mai mulți consumatori. De fapt, cam așa ceva se întâmplă și cu fructele altor specii pomicole, să fie cât mai mari, atrăgătoare la consum, însă în realitate cu un conținut îndoielnic de vitamine, substanță uscată, arome etc.

Unde sunt soiurile de altădată, de mere Poinice, Batule, de pere cu miez roșu sau pere Piperate? Pentru a găsi un răspuns și la aceste întrebări, dar și la altele, au venit la Bistrița, la simpozion numeroşi hobbyşti din țară și străinătate. Oficial, nu s-a dat niciun răspuns credibil la aceste întrebări, fiecare dintre noi putând să înțelegem care sunt politicile actuale în d-ale pomiculturii în Europa.

Se pare că marea majoritate a participanților la simpozion rămân la hobby-ul lor de pe unde provin ei, pentru a cultiva și consuma fructele care le fac plăcere și pe care nu le poate elimina nimeni, şi că, în viitor, vor lupta la Tirol, nici în Alsacia și chiar la Drezda, pentru înmulțirea speciilor și soiurilor de mere, pere, prune sau arbuști fructiferi care le doresc, producându-și singuri, cum pot ei, material biologic de înmulțire. Cam așa cred că se se va întâmpla și cu soiul de prune Bistrițene, că acesta nu va putea fi scos de nimeni din cultură, iar hobbyștii din țară și străinătate găsindu-și singuri câte un colțișor de plai în care să planteze material biologic de înmulțire liber de viroze, de Plum-pox și alte tulpini, să-și producă prune Bistrițene, mere Poinice sau Batule, pere cu miez roșu, câte doresc, fără să-i oprească cineva, pentru consumul în stare proaspătă, pentru industrializare și chiar pentru o țuică de pere pădureţe sau prune Bistrițene, acestea fiind mult mai sănătoase și mai gustoase decât toate falseurile de whisky sau cogniacurile din întreaga lume.

Vasile Tabără

Senior editor